Şahul este o gimnastică a gândirii generatoare de valori estetice şi activităţi creatoare. Este un neobişnuit conglomerat de artă , ştiinţă şi sport, un unicat al naturii dăruit omului , care ar figura cu cinste într-un clasament al primelor şapte minuni ale lumii din toate timpurile.Această minune sau mai bine zis un „rege” al şahului din Otopeni., s-a născut acum opt ani promiţându-ne că uşor, uşor va păşi pe urmele lui Fischer , Karpov,Gasparov sau Polihroniade. Este mic, bătăios, curajos, cu multă ambiţie şi multă putere de muncă şi căruia îi place zilnic şi aproape neîntrerupt să stea în faţa tablei de şah. Nu vrea să cunoască înfrângerea, îşi doreşte să fie înconjurat numai de victorii şi să atingă suprema bucurie „locul I la Campionatele Mondiale de Sah”. El este Stancu Robert-Alexandru, nimeni altul decât micuţul elev din clasa a II-a D, care se bucură de copilărie, de colegii din clasă şi de toţi cei ce-l înconjoară. L-am cunoscut fiindu-mi elev.Elevul din clasa I D , prima bancă , cu privirea pătrunzătoare şi iscoditoare , dornic de cunoaştere şi perfecţionare , cu o forţă de muncă de nestăpânit , într-o permanenţă căutare şi veşnic nemulţumit de el .Acest elev micuţ şi firav ca un fir de iarbă, poate fi un bun exemplu pentru fiecare dintre noi.Dacă la începu am considerat că şahul este o joacă pentru el , mai târziu mi-am dat seama că mă înşelasem.Bucuria care se citea pe faţa lui atunci când se întorcea de la un concurs nu putea să mă lase indiferentă .L-am felicitat şi l-am încurajat de fiecare dată, bucurându-mă pentru succesul lui.Acest elev foarte bun , care nu de puţine ori mi-a spus„mami” în timpul programului şcolar ,mi-a arătat că este mai puternic decât mulţi alţii .Cunoscându-i familia am încercat să redau în câteva rânduri povestea acestui „rege” al şahului. Încă de la 4 ani, când nu înţelegea perfect sensul cuvintelor rostite, datorită bunicului patern a descoperit frumuseţea şi fascinaţia jocului minţii. Din păcate astăzi, bunicul nu mai este printre noi pentru a se bucura şi a culege roadele muncii depuse cu nepoţelul ambiţios, tenace, dârz şi iscoditor. De aici, a început „nebunia” spre victorie, spre perfecţiune în domeniul şahului, descoperindu-i părinţii vocaţia către acest sport.Dacă în momentul în care a păşit într-un club, în vederea pregătirii şi desăvârşirii sale în domeniul şahului, nu întâlnea oameni care să-l încurajeze, susţină şi propulseze, poate totul ar fi fost în zadar. Graţie domnului primar Gheorghe Silviu, care este un iubitor al celor care încearcă să pătrundă în tainele jocului minţii, domnilor antrenori Palamar Cristian şi Filip Matei, Roby, cum este alintat de apropiaţi a reuşit să fie cunoscut.Vocaţia pentru şah a fost cultivată de cei menţionaţi mai sus, care cu tact, dragoste, dăruire, perseverenţă şi răbdare au ştiut cum să aşeze „piesele pe tabla de şah” pentru ca micuţul şi plăpândul Roby să descopere fascinaţia şi frumuseţea şahului.

Nu putem decât să-i mulţumim pentru eforturile pe care le depune, pentru succesele pe care le-a obţinut (cel mai recent locul I la Campionatul Naţional – faza semifinala, Ghermăneşti-Snagov, februarie 2008; locul III la Blitz şi locul 9 la şah rapid – ambele la Campionatul Naţional Amara, 2007, locul I - Cupa oraşului Otopeni, 2006; locul II - Cupa oraşului Otopeni, 2007; locul I - Cap Aurora, 2007, locul III – Cap Aurora 2006; locul I – Memorialul „Ion Filip” 2006; locul I - Memorialul „Ion Filip” 2007 şi nu în ultimul rând participarea la Campionatul Mondial din Turcia – Antalya unde a reuşit să obţină 5 puncte ), pentru frumuseţea şi simplitatea sufletului său şi faptul că există şi că încearcă să reprezinte oraşul în care locuieşte cu multă mândrie şi siguranţă de sine.